“O boala autoimuna se intampla atunci cand organismul incepe sa se atace singur”. Asta mi se spunea in 2008, cand am fost diagnosticata cu artrita reumatoida. La doar 24 ani, habar n-aveam ce inseamna asta, dar aveam sa aflu pe parcursul urmatorilor ani, dupa multe incercari si lectii invatate.

Mecanismul care sta la baza afectiunilor autoimune -mimica moleculara

Un mecanism deosebit de important care afecteaza afectiunile autoimune este mimica moleculara. Asta se poate intampla atunci cand corpul uman produce anticorpi pentru a ataca proteinele unor diferiti agenti patogeni (bacterii, virusi, microbi). Proteinele sunt alcatuite din lanturi de amino-acizi, iar atunci cand organismul detecteaza un lant de aminoacizi al unei bacterii infectioase de exemplu, sistemul imunitar ataca acele molecule si astfel, ne apara de infectie. Asta e un lucru bun. Problema apare atunci cand acel lant de amino-acizi din exterior seamana foarte tare cu un lant de amino-aicizi din organismul uman (de exemplu, proteine ale colagenului din incheieturi). Atunci, sistemul imunitar ataca toate aceste molecule care seamana intre ele, inclusiv propriile sale tesuturi. Si astfel se intampla… ca organismul sa se atace singur.

Explicatii mai putin medicale si factorul mental

Asta ar fi una din explicatiile medicale pe care le-am aflat dupa mult studiu individual, nenumarate carti citite si cursuri de nutritie si de specialitate. Explicatia din popor la bolile autoimune ar fi…. “pentru ca Dumnezeu iti da cat poti sa duci”. Am auzit asta de multe ori la rude, preoti si diferite persoane care si-au dat cu parerea de-a lungul anilor. Sunt o fire visatoare si increzatoare de fel, asa ca am incercat multe lucruri, pentru a scapa de aceasta suferinta. Unele mai ortodoxe, iar altele mai putin ortodoxe… Insa la 24 ani, atunci cand planurile de viata abia ar incepe sa prinda contur, eu ma luptam cu dureri articulare zilnice pe care mi-e greu sa le descriu in cuvinte. Uneori, nici nu vreau sa mi le amintesc. Din fericire, am avut mereu si o parte pragmatica in mine, un oarecare stil nemtesc, care m-a ajutat sa nu renunt. Asa ca am cautat pana am gasit explicatii logice si solutii practice pentru aceasta afectiune.

Trecand de la explicatia medicala la cea spirituala sau mai bine zis mentala, am tras cateva concluzii in toti acesti ani, concluzii care sper sa te ajute si pe tine. De cele mai multe ori, atunci cand vrem sa rezolvam o problema medicala, starea mentala conteaza la fel de mult ca si tratamentul medical. Ba, un unele cazuri chiar mai mult, as zice eu.

Cum ne intoarcem singuri organismul impotriva noastra?

Oamenii ca mine, care sunt afectati de o boala autoimuna (si nu numai) tind sa se autodepaseasca. Noi punem presiune pe noi insine, sa ne depasim conditia sociala, sa facem mai mult decat se asteapta lumea de la noi si sa tintim cat de sus posibil. Iar pentru asta, ne impingem fortele si totodata organismul la maxim. Uneori uitam ca suntem oameni si nu ne dam seama ca, oricat de mult ne-ar placea sa credem, nu suntem Superman/Supergirl. Iar organismul, mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul, trage semnale de alarma si uneori chiar cedeaza.

Presiunea pe care o punem singuri asupra noastra poate fi nociva:

• sa fiu copilul perfect, ca parintii sa fie mandri de mine si sa nu ii dezamagesc pe cei din jur;
• sa fiu mama perfecta si sa ma sacrific cu totul pentru copiii mei, pentru ca ei sunt cei mai importanti, iar eu nu mai contez;
• ca sa fiu barbat adevarat, nu trebuie sa imi arat sentimentele, chiar daca imi e greu sa ma ridic la asteptarile tuturor;
• sa fiu bunica cea mai buna si sa am grija de nepoti, chiar daca uneori ma dor toate si as avea nevoie doar de odihna;
• sa fiu angajatul numarul 1, sa am un statut bun si sa promovez pentru a-mi castiga respectul celor din jur;

Toate vorbele si gandurile negative cu care ne tratam singuri, cum ca nu suntem indeajuns de buni sau la fel de buni ca altii, nu suntem indeajuns de puternici, de performanti sau de priceputi – toata aceasta presiune, cu care ne atacam singuri organismul ne afecteaza mental si uneori, poate sa creeze exact contrariul a ceea ce ne dorim.

Imi spunea un fost coleg odata, recomandandu-mi o carte buna, ca eu ar trebui sa fiu mai flexibila. Imediat am raspuns… “Cine eu? Eu sunt cea mai flexibila persoana”. “Nu, nu”.. a spus el. “Mai flexibila cu tine insati!” Dupa o gura de aer si cateva ganduri intense, parca am avut o revelatie… Asa era. Aveam nevoie sa fiu mai flexibila, mai blanda si mai iubitoare cu mine!

De unde incepem schimbarea?

Lucrurile au inceput sa se imbunatateasca atunci cand am schimbat si modul de gandire, nu doar alimentatia. Am inceput sa ma accept asa cum sunt: cu kilogramele in plus, cu formele voluptoase, cu incheieturile inflamate si dureroase, cu mainile uneori intepenite si cu un stil de viata diferit fata de prietenii de varsta mea. Am scazut din presiunea pe care o puneam mereu asupra mea si am inceput sa imi iubesc cu adevarat corpul. Iar atunci cand iubesti ceva, nu vrei sa ii faci rau! Asa ca, de dragul corpului meu, am inceput sa ii dau hrana mai buna si mai curata, ca el sa functioneze mai bine. Chiar si acum, dupa o masa plina de alimente curate, integrale si bogate in nutrienti, imi imaginez organismul pe interior, ca un mecanism de ceas cu rotite care se invart. Imi imaginez cum se duc toti nutrientii si toate vitaminele acolo unde trebuie sa ajunga si cum se invart toate rotitele fericite ca au primit combustibil de cea mai buna calitate!

Corpul meu a reactionat prompt, a inceput sa scada inflamatia si kilogramele, iar in timp am capatat o stare de bine, care acum pare ceva firesc. Motivatia cea mai mare pentru mine a fost sa fiu din nou sanatoasa! Nu mai era vorba despre incaput intr-o anumita rochie sau despre un anumit numar pe cantar. Era despre efectele secundare ale medicamentelor severe pe care le luam de ani de zile, in special steroizi (cortizon). Era despre durerile zilnice care devenisera parte din viata mea, despre ficatul gras, acneea, greutatea si despre oboseala cronica pe care ma obisnuisem sa o ignor, din dorinta de a tine pasul cu ceilalti.

Statistici si standardele societatii

Conform statisticii, 80% din femei si 34% din barbati sunt nemultumiti de corpul lor. Mai presus de atat, 70% din femeile normoponderale isi doresc sa fie mai slabe. Studiile se raporteaza la Statele Unite, dar nu cred ca noi suntem departe de acest procent. O mare influenta (peste 50%) in increderea de sine, mai ales la adolescenti, o are mass-media (reviste de frumusete, reclame, stiri si toate imaginile de pe ecranele mici si mari). Alte influente sunt educatia primita de la parinti in acest sens si oamenii cu care relationam si cu care, implicit ne comparam mereu.

Nu stiu cum ti se pare tie, insa pe mine ma intristeaza aceste lucruri. Observ si cunosc oameni care au un corp frumos si sanatos, insa nu se bucura de asta pentru ca sunt mereu presati de niste standarde ireale. Revenind la presiunea cu care ne tratam singuri, de aceasta data presiune fizica, ma intristeaza cand vad:

• femei care isi streseaza corpul cu diete absurde din dorinta de a se incadra in marimile standard ale unor magazine de haine;
• femei care renunta la bucuria de a manca impreuna cu familia din dorinta de a reveni in timp record la greutatea dinainte de a naste copii;
• barbati care isi indeasa corpul cu suplimente artificiale din dorinta de a fi mai masivi chiar daca nu au structura corporala de asa natura, pentru ca asa se presupune ca arata masculinitatea;
• oameni care isi vorbesc urat cand se uita in oglinda si isi critica burta, picioarele, bratele, sanii prea mari sau prea mici, parul prea cret sau prea drept sau prea putin
• oameni care nu reusesc sa se relaxeze in corpul lor si incearca mereu sa ascunda imperfectiuni, iar timpul trece fara ca ei sa se bucure in pielea lor…

Le observ pentru ca si eu am facut asta, am invatat din greseli si sunt intr-un proces continuu de invatare.

Pasii catre o viata mai buna

De multe ori dam vina pe standardele impuse de societate, insa uitam ca noi suntem societatea! Daca vrem sa vedem schimbari in perceptie, noi suntem cei care putem face schimbarea! Si putem incepe de azi! Putem sa vorbim mai frumos despre corpul nostru, sa vorbim mai putin despre diete si mai mult despre alimentatie sanatoasa si miscare. Am putea intelege ca suntem cu totii unici, diferiti si organismul fiecaruia functioneaza in felul sau. Putem face asta pentru noi si pentru copiii nostri, pentru ca ei sa creasca fara complexe, fara comparatii permanente cu cei din jur si fara diete stricte de la 10-11 ani. Putem creste copii care sa aiba increde in ei!

Indiferent de obiectivul tau, fie ca vrei sa fi mai sanatos, fie ca vrei sa scazi in greutate sau pur si simplu sa inveti sa mananci sanatos, poti incepe cu primul pas. Sa fi mai flexibil cu tine insuti! Ai fi surprins sa vezi ce bine e sa faci pace cu corpul tau! Altfel, te poti trezi intr-un moment in care corpul se va intoarce impotriva ta. Si atunci poate ca te vei intreba: oare organismul se ataca singur sau eu il atac pe el?